Țara din Inima mea

Țara din inima noastră. Site gândit și menit să fie o oglindă a frumuseții din noi și din jurul nostru. Intră în acest joc și trimite și tu articole, poze, videouri, proiecte despre frumusețea țării din inima ta.

ala bala


Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Țara din Inima mea, e Țara din Inima ta, e Țara din Inima noastră, un tărâm al  frumuseții. Deschide-ți ochii pentru a o vedea, inima pentru a o cuprinde și îndrăznește să ne împărtășești din frumusețea Țării din Inima ta pentru ca ea să sporească!

Anunțuri
Lasă un comentariu »

Micul Românaş, ediţia a II-a


Programul Micul Românaş organizat de Grădiniţa de Copii cu Program normal şi Prelungit, nr. 34, Bucureşti, sector 5 este la cea de a doua edţie.

Micul Românaş este un program cultural şi educativ menit să stimuleze cunoaşterea valorilor indentităţii naţionale la nivelul preşcolarităţii şi al şcolarităţii mici, valori indentitare specifice civilizaţiei tradiţionale carpato-danubiene.

Ţara din Inima mea sprijină cu tot sufletul Micul Românaş în promovarea culturii tradiţionale româneşti, vizând atât  dezvoltarea socio–culturală armonioasă, cât şi stimularea germinală a sentimentelor patriotice la nivelul preşcolarităţii şi al şcolarităţii mici. 

De ce? Pentru că stadiul de dezvoltare psihică preoperaţională şi cel al operaţiilor concrete pot fi cu uşurinţă stimulate prin acţiuni cu un grad ridicat de concreteţe, acţiuni ce au la bază informaţii nealterate, furnizate de specialişti în domeniul etnologiei şi folclorului tradiţional românesc.

În anul şcolar 2012-2013, Micul Românaş vrea să demonstreze existenţa unora dintre frumuseţile şi bogăţiile spirituale a ţării noastre, va cânta bucuria Naşterii, va susţine cu tărie că ochii te sperie şi mâinile te scapă şi va urca pe podium, pentru a prezenta evoluţia portului românesc.

Un alt proverb românesc spune astfel: Câte credinţe, atâte trebuinţe. Dintre toate acestea,  cea de a doua ediţie a Micului românaş a fost deschisă de expoziţia concurs Toamna harnică şi de roade darnică, expoziţie inspirată de Sărbătoarea Recoltei.

Din vremuri de demult, roadelor pământului li se consacră sărbători deosebite. Vechimea Zilei Recoltei este mult mai mare decât cea impusă de regimul comunist în anii  `80. Sărbătorile dedicate cultului recoltei se succed de la Naşterea Maicii Domnului până la Sf. Dumitru. In această perioadă se fac praznice şi ospeţe; se adresează rugăciuni Maicii Domnului şi Sfintei Trăimi pentru ocrotirea de spiritele rele, de mulţumire pentru recolta de anul trecut şi pentru rodul bogat al pământului în noul ciclu agrar.

Ziua Recoltei este semnul că Burămărel şi-a făcut apariţia. Mustul fierbe în butoaie, pâinea din făină nouă se coace în vetră, mujdeiul cuprinde pastrama pe grătar, plăcintele cu dovleac se rumenesc în cuptor, cepa roşie e împletită în funii, gogonele se pun la murat iar gutuile se coc.

Pornind de la semnificaţiile toamnei şi de la impostazieri ale cultului agrar, au fost stabilite reperele expoziţiei Toamna harnică şi de roade darnică, ce a avut vernisajul în data de 15 noiembrie 2012.

Toamna harnică şi de roade darnică este o expoziţie de creaţii artistice inspirate din cultura tradiţională românească ale preşcolarilor cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani. Sarcina nobila a cadrelor didactice a fost de a supraveghea realizarea exponatelor din lut, piatră, hârtie, seminţe, fructe, legume, cereale, materiale textile şi adunate din natură, vopsea naturală etc.

Pentru a vă bucura şi voi de minunile realizate de preşcolari, vă invităm să accesaţi fotografiile de pe adresa de facebook a Ţării din Inima mea.

© foto si text Ariamana

Lasă un comentariu »

“Atelierul de arte”. În slujba semenilor – Dăruind vei dobândi:


Țara din Inima mea cu sprijinul La Copac a început un nou proiect numit “În slujba semenilor –dăruind vei dobândi”.
Iar primul pas al acestui proiect este Atelierul de Arte, inițiativă a lui Cătălin Rădulescu, Tzetze cum e mai degrabă recunoscut. Un artist cu multiple veleități: artă vizuală, restaurare, muzică blues, muzică tradițională. Detalii despre el găsiți la https://www.facebook.com/Catalin.Tzetze.Radulescu iar la info sunt unele linkuri unde puteți vedea parte din creațiile lui.

În acest moment  al vieții are mare nevoie de ajutor pentru a pune pe picioare un atelier unde:

–          să-și continue activitatea și să ofere cât mai mult din darurile cu care a fost înzestrat

–          să ofere gratuit cursuri de inițiere în arta plastică pentru liceeni

–          să îmbogățească Bucureștiul cu încă o zonă ocupată de cultură și bun simț, premiză a unor continui întâlniri între oameni cu simțul artei de a trăi

Noi am fost în vizită pe la el, am discutat despre proiect și am luat decizia să-l sprijinim.

Pentru a pune pe picioare atelierul și a-și vedea visul împlinit, vis ce ar ajuta multă lume, Tzetze are  realmente nevoie de sprijinul nostru. De mici sau mai mari donații în tot felul de materiale sau donații în bani. Sume mici sau sume mai ce pot fi depuse într-un cont ce va fi postat imediat ce ne va fi comunicat.

Și cu cât mai repede, cu atât mai bine, fiindcă vine iarna și cu greu se mai poate lucra. Mai jos este o listă explicită scrisă chiar de el cu tot ce are nevoie. Dacă vă stă în putință, ajutorul vostru este mai mult decât binevenit. Chiar si voluntariatul unor brațe plină vlagă este binevenit.

Cătălin Rădulescu, Tzetze cum i se spune are mare nevoie de susținere fiindcă mai are multe de oferit.

Vă mulțumim de sprijin și participare. Ar fi minunat să puteți da invite & share prietenilor din lista voastră.

(Cei care pot da o mână de ajutor pot trimite un mail la petrea.ciortan@gmail.com)

Tzetze zice așa:

 Este vorba de renovarea unui vechi corp de cladire, construit in anul 1850, cu o suprafata de 89 mp, situat in perimetrul unui liceu din Bucuresti. 

Intentionez ca, in acest spatiu, sa ofer ( in regim gratuit) cursuri de initiere in arta plastica, pentru liceeni bucuresteni .

Starea actuala a acestui spatiu este critica,: acoperisul este vechi si gaurit iar plafonul este partial prabusit.

Se impun reparatii si consolidari ale acoperisului, peretilor, cat  si turnarea unei sape de beton in locul vechilor podele putrezite.

Sunt  necesare:

5 usi exterioare, 2 usi intrioare, 2 ferestre, 5 calorifere de marime medie, 2 chiuvete, un corp WC,faianta sau gresie ( chiar si resturi sau placi desperecheate, care cu putina imaginatie pot rezolva problema pavimentului ).

 Caut urgent structuri din profil  metalic folosite la vechile vitrine de magazin, cornier, profli fier ( dreptunghiular sau patrat), lemn de orice  marime si tip.

Este necesara realizarea unui parti de acoperis de tip “luminator” , astfel incat elevii sa poata beneficia de cat mai multa lumina naturala.

Lista de necesitati valabila la data de:1 Octombrie, 2012

Materiale:

– conductor electric de cupru(2,5 mm + tub izolator) pentru o instalatie de lungime de aproximativ 40 m( iluminat si prize), si  conductor electric cupru( 4mm + tub izolator)pentru o instalatie de lungime de aproximativ 10 m  (priza de forta)

-tablou  sigurante electrice automate,

-plasa fibra de sticla ( 55 mp,

-scurgere de pardoseala,

-conducta PVC scurgere( 10m) ,2 coturi si racorduri  pentru WC si chiuveta,

-30 saci nisip;

-3 saci ipsos,

-3 bidoane mari de vopsea lavabila,

-2 bidoane mari de  amorsa,

– coli rigips pentru acoperirea a  400 mp de perete vertical si tavane;

-Coli OSB pentru o suprafata de 68 mp de tavan+ 30 mp pereti separatori,

-Polistiren expandat (chiar si cel ce se foloseste la ambalare, este bine-venit indiferent de cantitate si forma),

-400 de suruburi  autofilentante lungi,

-3 bidoane mari de adeziv pentru membrana de acoperire,

-8 tuburi de adeziv ( silicon) ,

-7 tuburi mari de spuma poliuretanica ,

-2 mc  lemn( sdcandura de grosimea 2 cm- pentru astereala)

– cuie ,

-grinzi de lemn si piese metalice de racord si fixare pentru grinzile de lemn,

– Cornier si profil metalic dreptughiular,

-Geamuri( indiferent de dimensiune sau grosime),

-Smoala( 2 butoaie),

-Sacandura de lemn ( grosime 2-3 cm) indiferent de lungime, pentru dusumeaua podului ( 90 mp),

-Rigola pentru ghidarea apei pluviale pe o lungime de 20 m,

-Jgeaburi ( lungime 18 m)  si 5 burlane ( lungime 6m),

Scule:

Mini- betoniera  !!! URGENT !

-scriepete, funie si carlig,

-cleste „GURA DE LUP”,

Orice ajutor , oricat de mic , poate fi de mare folos in definitivarea acestui proiect !

Va multumesc , anticipat !

 

Catalin Radulescu

Artist plastic / restaurator de arta

1 Comentariu »

În slujba semenilor – Dăruind vei dobândi


Dăruind vei dobândi, după cum simplu și magistral afirma Nicolae Steinhardt!

Prin însăși intenția acestui proiect, Țara din Inima mea este în slujba semenilor, a înfrumusețării și valorizării vieții de zi cu zi. Dar vrem să mergem mai departe în demersul nostru promovând în limita posibilităților oameni, proiecte, idei ce au nevoie de sprijinul semenilor. Sprijin moral, dar mai ales material.  Am plecat pe acest drum cu sprijinul La Copac  (https://www.facebook.com/CarciumaLaCopac) care de multă vreme sprijină acțiunile Țara din Inima mea.

România este o țară bogată. Incredibil de bogată. Mulți oameni, în mod firesc au știut să profite de acest aspect și au acumulat averi mai mult sau mai puțin imense.

România este o țară cu foarte mulți artiști, inventatori, oameni creativi și talentați, oameni cu proiecte îndrăznețe ce au nevoie de mare ajutor. De sprijinul celor cu mulți bani, care au făcut tot ceea ce au știut că să facă acești bani.  Dar care au și avut norocul și binecuvântarea  să fi avut de unde să adune aceste averi, care au beneficiat de energia și sufletul celor care au lucrat pentru ei.

România este o țară cu o natură binecuvântată, deși încă multe fărădelegi se întâmplă zilnic. Există multe inițiative de protecție a mediului, oameni care desfășoară sau vor să desfășoare proiecte legate de agricultură sustenabilă, permacultură, turism alternativ sau cultural. Ei au nevoie de mare sprijin pentru ca ideile lor să se materializeze înspre folosul nostru și a copiilor copiilor noștri.

România este o țară bogată. Incredibil de bogată. Iar mulți oameni trăiesc într-o sărăcie lucie. Datorită lor și datorită tuturor. A venit vremea să visăm (și să acționăm conform visului) la o țară în care fiecare să trăiască în eternă bogăție și hărnicie materială și spirituală.

A venit vremea să întâlnim din ce în ce în ce mai mulți oameni darnici, păsători față de cei în nevoie. A venit vremea ca în România să existe din ce în ce mai mulți Mecenas, din ce în ce mai mulți binefăcători.

România este o țară minunată. Și va fi și mai minunată prin respectul față de artiști, față de cultură, față de natură.

România este o țară cu mulți oameni bogați. Și ce înseamnă această bogăție, dacă ea nu îmbogățește sufletul și spiritul?

A venit vremea ca oamenii cu bani realmente să participe la dezvoltarea culturală și spirituală a acestei țări. La clădirea unei comunități bazate pe împărtășire, pe bucuria de a trăi, pe exprimare culturală, pe armonia dintre oameni și natură.

România este singura și unica țară a noastră.  Ce ne ține în brațe pe toți. A venit vremea să-i zugrăvim  un alt chip! Mai armonios!

Invitația noastră este simplă și clară!

Oameni cu bani/posibilități, dăruiți din prea plinul vostru! Participați la desăvârșirea culturală și spirituală a semenilor! Este foarte simplu. Sunt atât de mulți oameni care au nevoie de sprijin. Iar voi aveți atâta nevoie de fapte bune. De a dărui, din ceea ce ați acumulat. Fiindcă așa vă îmbogățiți cu adevărat, bogăție înscrisă pe pământ și în ceruri.

Noi o să vă prezentăm ritmic proiecte în care merită să investiți spre folosul tuturor.

Fiindcă știm că România este o țară minunată, plină de oameni inimoși. Oameni ce știu să dăruiască din puținul sau preamultul lor! Să planteze semințe ce vor aduce roade minunate pentru toată lumea!

Primul pas în evoluția acestui proiect este promovarea intenției lui Cătălin Rădulescu Tzetze de a pune pe picioare un atelier de artă, Atelierul de Arte cum l-am botezat noi. Detalii aici.

2 Comentarii »

Undeva spre soare răsare


(Un articol scris de George Puiu ce îndrăgește proiectul Țara din Inima mea. La cât mai multe posturi îi dorim!)

Undeva spre soare răsare, cu ecouri de Ștefan Vodă, raze de soare, aer curat și răcoros, zâmbete de copii și înțelepciune de bătrâni … e locul copilariei mele. E parte a „țării din inima mea” fiindcă acolo farmecul copilariei transcede peste timp, chiar dacă revii peste ani, crâmpeie din acele timpuri iți strânge spatele și mângâie sufletul durut uneori. Parcă mai ieri toată lumea era a noastră iar întreg universul se învârtea în jurul meu, nu eu eram parte din el, ci el parte din mine!

Când culcat pe spate, în nețărmuritul covor de flori, cuprindeam cu mâinile fragede albastrul infinit al cerului, timpul înceta să existe, exista doar inocenta lucrurilor și a noastră și bucuria ca mâine va fi la fel. Din zori de zi și până-n miez de noapte locul acela ne vrăjea iar astăzi valoarea lui e incomensurabilă. Cu ce-l voi asemui oare, ce lucruri din profanul nostru dureros de triste uneori ne-ar mai putea încânta așa?!?! …e poate doar bucuria din ochii unui copil, în care însă se oglindește minunat tot „locul și timpul copilăriei”. Biserica mai veche sau mai nouă ce străjuia locul, care și acum păstrază același miros sacru de atunci, merii și ciresii plini de flori în miez de primăvară și aplecându-se plini de viețuirea noastră mai apoi și tufișurile din care răsună satul de „pac-pac” urile noastre sunt tot atâtea minuni ce ne-au fermecat acei ani, ai noștri ca și ai altora. Vremurile au trecut, însă locul a rămas același, dând mai departe fiorii copilăriei acelora care „merita” și vor fi știut prețui lucrurile mari cât lucrurile mici, florile cu parfumul lor, câmpul cu miresmele lui, acel întreg loc care înseamnă Universul cu timpul lui infinit…

George Puiu

Lasă un comentariu »

Despre permacultură – www.permacultura.ro


Despre permacultură…după cum promisesem.

Unul dintre promotorii în România al acestui fenomen, care nu este deloc nou, ci reprezintă o atitudine veche de când lumea, dar uitată de lumea modernă, este Florin Baci care a înființat acum ceva ani Cercul de Permacultură și Remediere Ecologică Cluj-Napoca.

A urmat situl permacultura.ro, Asociația Română de Permacultură. Întâlniri, taberi, dezbateri, prietenii, grupuri facebook, acțiuni practice, proiecte în curs de realizare.

Situl permacultura.ro este o comoară, un punct de plecare pentru a înțelege acest fenomen.  Vi-l recomand din toată inima. Călătorie plăcută!

Și îi mulțumesc încă o dată lui Florin și colaboratorilor pentru energia investită în promovarea acestor idei revoluționare din multe puncte de vedere.

Ilie Soare

“Râul, ramul – pledoarie pentru leagănul vieții” – O campanie Țara din Inima mea.

 

Lasă un comentariu »

Revoluția unui spic


Despre permacultură sau arta de a trăi în armonie cu natura, cum îmi place mie să traduc acest concept, deja se poate face o bibliotecă cuprinzătoare. Subiectul nu mai este o enigmă.

Tocmai de aceea în cadrul campaniei “Râul ramul – pledoarie pentru leagănul vieții” se vor regăsi din ce în ce mai multe postări, articole despre permacultură, cum se dezvoltă și cum este percepută ea în România. 

Dar s-o luăm cu începutul, adică cu “Revoluția unui spic” de Masanobu Fukuoka, cartea din care s-a inspirat Bill Mollison, creatorul noțiunii de permacultură, și mulți alții.

Este una din cele mai profunde, autentice și revoluționare lecturi ce mi-a fost dat să citesc. Cartea este scrisă nu de un filozof cum ar părea la început, ci de un OM ce, mare parte din viața lui, a trăit ca un țăran, având grijă cu multa iubire de pământ și de ale sale roade, trecând dincolo de filosofiile și spiritualismele ce uneori ne bântuie fără nici un sens. Redau un scurt fragment:
“Tot ce trebuie să facă cineva ca să cunoască natura este să realizeze că de fapt nu ştie nimic, că e incapabil să ştie ceva. Atunci se poate crede că va pierde interesul de a mai face discriminări şi deosebiri. Când abandonează ştiinţa discriminării, cunoaşterea ne-discriminatorie a sinelui se naşte din interiorul lui. Dacă nu încearcă să se gândească să cunoască, dacă nu îi pasă să înţeleagă, va veni timpul când va înţelege. Nu există altă cale decât prin distrugerea ego-ului, lăsarea la o parte a gândului că omul există separat de cer şi de pământ.”

Cartea o gasiți la http://www.permacultura.ro/wp-content/uploads/2010/11/Revolutia-unui-spic1.pdf!
Lectură plăcută, aprofundare temeinică și materializare grabnică a celor ce le veți descoperi!

Și vă rog să dați această carte mai departe înspre cele patru zări!

Ilie Soare

“Râul ramul – pledoarie pentru leagănul vieții” – o campanie Țara din Inima mea

Lasă un comentariu »

Mistrețul cu colți de argint, de Ștefan Augustin Doinaș – Fotogramele suflului românesc


(versurile pot fi ascultate și aici: http://www.youtube.com/watch?v=xwS0t766Cxo)

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

– Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos…

– Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici …

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
– Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!…

– Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
– Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!…

– Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
– Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!…

– Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: – Taci…
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

– Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?…

– Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l…
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin…
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin

Fotogramele suflului românesc – O camapanie Țara din inima mea.

Lasă un comentariu »

Povestea Inimii – din Lada fermecată a Sfintei Duminici


 

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti.

A fost un tânăr, care avea cea mai frumoasă inimă de pe aceste meleaguri.

Într-o zi, tânărul s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi. Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mulţime de oameni şi toţi îi admirau inima, care era într-adevar de o frumuseţe desăvârşită. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Toţi au căzut de acord că tânărul avea cea mai frumoasa inimă, pe care au vazut-o vreodată.

Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Când, deodată, s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele.

Oamenii din mulţimea strânsă în jurul tânărului au început să-şi întoarcă privirile spre inima bătrânelului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inima, ce îndrăznea să se compare cu inima lui.

Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până în depărtare. Dar era plină de cicatrice, locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele, care nu se potriveau chiar întru totul. Liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrânului erau colţuroase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc, lipseau bucăţi întregi. Acolo erau răni larg deschise, înca sângerânde.

Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă!?, îşi şopteau uimiţi oamenii.

Tânărul, după ce privise atent inima bătrânelului, şi-a ridicat ochii şi i-a spus râzând:  

Cred ca glumeşti, moşnege! Priveşte la inima mea – este perfecta! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi si durere.

Da, a spus blând bătrânelul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoana căreia i-am dăruit dragostea mea. Rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi dă în schimb o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt masurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lânga mine. Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macăr o bucăţică din inima lor. Acestea sunt rănile deschise din inima mea, găurile negre. A-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângereaza încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni. Şi, cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Înţelegi acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul.

Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfecta şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucată din inima brăzdata de cicatrice şi a pus-o în inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase. Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care, acum, era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima cândva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrânelului.

Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit, şi au pornit împreună la drum.

Şi-am încalecat pe o şa, şi v-a spus povestea unor inimi din ţara mea

 
Ariamana

2 Comentarii »

Primăvară românească, Semnal M – Fotogramele suflului românesc


Un cântec ce nu s-a erodat deloc, dimpotrivă: e din ce în ce mai vibrant. Iar versurile sunt o expresie a purității și frumuseții. Cât despre Semnal M, nu mai e nevoie de nici o prezentare, descriere etc

(http://www.youtube.com/watch?v=JB-a3XNBKmw)

S-a îmbrăcat iar ţara în portul ei de aur
Aşa ca-ntotdeauna, în hainele ei vii
Se naşte iar pământul, se nasc iar bucurii

Îşi scoate iar afară, din adâncimi la soare
Tezaurul de fote, ştergare şi de ii
Culori ce râd în soare, în ochi mari de copii

Deschideţi, oameni, ferestrele din inimi
Să intre primăvara până la cei din voi
Purtaţi-i mândri portul, cum l-au purtat străbunii
Şi l-au făcut să fie lumină pentru noi

Grădinile-au marame ce-n iarnă le-au lucrat
E totul numai floare, aşa cum ne e portul
Pe care de când lumea cu schimbul l-am purtat

Deschideţi, oameni, ferestrele din inimi
Să intre primăvara până la cei din voi
Purtaţi-i mândri portul, cum l-au purtat străbunii
Şi l-au făcut să fie lumină pentru noi.

Fotogramele suflului românesc – o campanie Țara din Inima mea

Lasă un comentariu »