Adaptogenia. Să învățăm să bem ceai de salvie și busuioc

În ultima vreme se vorbeşte şi scrie despre/şi se promovează din ce în ce mai des o anumită categorie de plante denumită plante sau substanţe adaptogene, considerate a fi extrem de benefice organismului.

În foarte puţine cuvinte se poate numi plantă adaptogenă acea plantă care are ca principal efect stimularea organismului de a contracara efectele nefaste ale stresului fizic emoţional şi psihic. Plantele adaptogene măresc rezistenţa, vitalitatea şi imunitatea organismului. Termenul de adaptogen a fost introdus de către omul de ştiinţă rus N.Lazarev ce a încercat să descrie acţiunea nespecifică de creştere a rezistenţei unui organism la diverse influenţe negative.

În 1958 I.Brekhman, un doctor specializat în medicina holistică din Rusia, a dat urmatoarea definiţie a unei substanţe adaptogene: O substanţă ce trebuie să fie obligatoriu inofensivă pentru organism (să creeze minime modificări funcţionale ale organismului), să aibă o acţiune nespecifică şi în mod uzual să crească rezistenţa organismului la factorii de stres.

Studiile despre acest gen de plante s-au intensificat şi s-a descoprit că multe plante au aceste propietăţi deosebite. Cele mai cunoscute plante adaptogene sunt jiaougulan, ginsengul chinezesc, ginsengul siberian, lemnul dulce, busuiocul indian, ashwaganda (ginsengul indian), schisandra, rhodiola rosea, maca, ceaiul verde, astragalus, reishi (ganoderma lucidum).

Dar nu numai aceste nume cu rezonanţă exotică se încadrează în rândul plantelor adaptogene, deşi beneficiază de o promovare destul de puternică favorizată de comercializarea din ce în ce mai intensivă a lor.

Şi pe plaiurile noastre cresc destul de multe plante adaptogene, cu efecte uimitoare, plante pe care uneori le tratăm cu indiferenţa, probabil datorită obişnuinţei, în ciuda calităţilor extraordinare.

Cele mai cunoscute plante adaptogene de la noi din ţară sunt năpraznicul, salvia, busuiocul, echinaceea, coada şoricelului, menta, isopul. Se găsește din senin și ganoderma, adică lingurița zânei.

În afară de faptul că sunt deosebit de active şi că ajută la întărirea organismului, multe din aceste ceaiuri sunt şi foarte gustoase şi pot oricând să fie savurate fără a avea senzaţia că luăm un medicament.

Numai că ne este greu să ne cunoaștem propriile comori ce sunt dintotdeauna la îndemâna noastră. Mai degrabă ceai verde sau ginseng, jiaougulan decât salvie sau busuioc, nu? Dar a venit timpul să ne reorientăm. Câte un pic în fiecare zi.

Arta ceaiului şi nu mă refer la arta orientală a ceaiului, ci mai degrabă la arta de a te bucura de darurile naturii este o artă pe care ar fi firesc să o redeprindem. Am rămas surprins când am auzit că bunicul meu, al cărui nume îl port şi pe care nu l-am cunoscut deşi a murit la 84, şi-a început afacerile imediat după primul război mondial vânzând ceai în ceea ce avea să devină cârciuma şi hanul din satul Văsieşti, acum parte a oraşului Moineşti, Bacău.

Uimitor, nu-aşa? mai ales în măsura în care acum câţiva ani puteai număra pe degete ceainăriile din Bucureşti, iar gestul de a bea ceai (şi mă refer în special la infuzii) era un gest aproape exotic

Dacă înainte cu o sută de ani tradiţia ceaiului era destul de puternică, a urmat o vreme de declin acum ea se redeprinzându-se spre folosul tuturor. Plantele au darurile lor nepreţuite de care ne putem bucura, atât timp cât dorim acest lucru.

Multă vreme lumea ceaiurilor-infuzie era mai degraba apanajul bolnavilor. Ei, aceste timpuri încep să apună şi oamenii cei sănătoşi păşesc agale spre re-descoperirea spiritului plantelor…

Şi ca să fiu ancorat în pragmatism acum când închei aceste rânduri despre plantele adaptogene mă bucur de savoarea unui ceai-infuzie de busuioc şi salvie. De altfel, busuiocul va fi vedeta următorului aticol dedicat acestor plante binecuvantate…

Să ne bucurăm de natură şi s-o lăsăm şi pe ea să se bucure de atenţia şi recunoştinţa noastră!

Despre “Țara din inima mea” numa de frumos și bucurie! Pe curând!

Iar despre Țara din inima voastră, brațele sunt deschise. Postăm cu drag.

PS. Bibliografie – Surse de inspiratie

http://fitoterapie.blogspot.com/2008/06/naprazicul-o-planta-medicinala-de.html

http://www.masantenaturelle.com/chroniques/chroniques2/adaptogenes.php

---